Toate definitiile

SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.

SĂLBĂTĂCIÚNE s. v. barbarie, primitivism, primitivitate, pustietate, pustiu, sălbăticie.

sălbătăcĭúne f. (d. a se sălbătăci saŭ d. sălbatic, ca it. salvaggina, selvaggina, selvaggiume, pv. salvatgina). Est. Feară, animal sălbatic, maĭ ales vînat: a mînca sălbătăcĭunĭ. V. mortăcĭune.