Toate definitiile

SĂLBĂȚÍE, sălbății, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă, cu florile reunite într-un spic și cu fructe otrăvitoare (Lolium temulentum). – Et. nec.

SĂLBĂŢÍE s. (BOT.; Lolium temulentum) (reg.) beţie, ciormoiag, năgară, nebunariţă, nebuneală, neghină, obsigă, odos, zizanie.

SĂLBĂŢÍE s. v. raigras englezesc, zizanie.

sălbățíe s. f., art. sălbățía, g.-d. art. sălbățíei; pl. sălbățíi, art. sălbățíile