Toate definitiile
SALVIE-CLEIOÁSĂ s. v. cinsteţ.
SÁLVIE, salvii, s. f. (Bot.) Jale2 (Salvia officinalis). [Var.: sálbie s. f.] – Din lat. salvia.
SÁLVIE s.f. Plantă erbacee ornamentală cu flori roșii sau violete din familia labiatelor. [< lat. salvia].
SÁLVIE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jale, jaleş, salbie, (reg.) şerlai. 2. (Salvia verticillata) (reg.) jaleş, năduf, buruiană-de-bubă, coada-mielului, cocean-căpresc, iarba-somnului, talpa-cucoanei, urechea-porcului. 3. (Salvia pratensis) (reg.) jale, coada-vacii, jaleş de câmp.
SÁLVIE s. f. plantă erbacee ornamentală cu flori roșii sau violete, din familia labiatelor. (< lat. salvia)
sálvie (sắlvii), s. f. – Jale (Salvie pratensis). – Var. Mold. sălvie, șălvie, șalvie, salbie. Lat. salvia prin intermediul sl., cf. žalbija, rus. šalvija, pol. szałwija (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 284), cf. și salbă, și mag. zsálya › jaleș, și Trans. șalie. Sl. explică mai bine var.; forma salvie, care nu apare popular, poate fi un împrumut din lat. științifică, în sec. XIX.
* sálvie f. (lat. salvia). Bot. O plantă din familia labiatelor: sálvia Aethiopis și Sclarea (șărlăĭ) salvia glutinosa, officinalis, praténsis și silvéstris (jaleș). Salvia glutinosa se maĭ numește și cinsteț. – Uniĭ daŭ forma sálbie ca populară.
sálvie (plantă) (-vi-e) s. f., art. sálvia (-vi-a), g.-d. art. sálviei; pl. sálvii, art. sálviile (-vi-i-)
SĂLVIE DE PĂDÚRE s. v. coada-vacii, jale.
SĂLVIE s. (BOT.) sălvie austriacă (Salvia austriaca) = (reg.) coada-lupului, urechea-porcului; sălvie de Etiopia (Salvia aethiopis) = (reg.) desfăcătoare, şerlai, tutunaş, iarba-sfântului-Ion.