Toate definitiile

SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.

SĂLĂŞLUÍ vb. v. adăposti, aşeza, domicilia, fi, fixa, găzdui, instala, locui, mânea, opri, primi, sta, stabili, statornici, şedea, trage, trăi, vieţui.

sălășluí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiésc, imperf. 3 sg. sălășluiá; conj. prez. 3 să sălășluiáscă

sălășluĭésc v. intr. (ung. szállásolni, a fi în gazdă, a sălășlui). Am sălașu, locuĭesc: fearele sălășluĭesc în codri. V. refl. Mă stabilesc, mă așez: vino și te sălășluĭește întru noĭ (O rugăcĭune către Dumnezeŭ). – Vechĭ -șuĭesc. În P.P. -șesc.