Toate definitiile

SĂLĂȘLUÍNȚĂ, sălășluințe, s. f. (Reg.) Locuință, sălaș. – Sălășlui + suf. -ință.

SĂLĂŞLUÍNŢĂ s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş, trai, viaţă, vieţuire.

sălășluínță (reg.) s. f., g.-d. art. sălășluínței; pl. sălășluínțe

sălășluínță f., pl. e și -ire f. (d. a sălășlui). Rar. Sălaș, sediŭ, domiciliŭ, adăpost, patrie.