Toate definitiile

SĂLĂȘLUÍRE, sălășluiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) sălășlui; locuire, ședere; găzduire, ospitalitate; (concr.) locuință, așezare. – V. sălășlui.

SĂLĂŞLUÍRE s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, cătun, domiciliu, gazduire, locuinţă, popas, poposire, sat, sălaş, trai, viaţă, vieţuire.

sălășluíre, sălășluíri, s.f. (înv.) 1. sălășluire, locuire. 2. (reg.) așezare, stabilire într-un loc, instalare, fixare a domiciliului. 3. rămânere peste noapte undeva; mânere. 4. primire în gazdă a cuiva, găzduire.

sălășluíre (pop.) s. f., g.-d. art. sălășluírii; pl. sălășluíri

sălășluínță f., pl. e și -ire f. (d. a sălășlui). Rar. Sălaș, sediŭ, domiciliŭ, adăpost, patrie.