Toate definitiile

IARBĂ-DE-SĂPÚN s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.

SĂPÚN, săpunuri, s. n. Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor cu soluții care conțin hidroxid de sodiu sau de potasiu, și care servește la spălarea corpului, a rufelor etc.; bucată din acest produs. ♦ (La pl.) Sorturi din acest produs. ♦ Clăbuc din acest produs. ◊ Expr. A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica. – Cf. lat. sapo, onis, ngr. sapúni.

SĂPÚN s. v. ciuin, clăbuc, odagaci, săpunariţă, spumă.

săpún (săpúnuri), s. n. – Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor. – Var. Mold., Banat săpon. Mr. săpune, megl. săpun, istr. sapun. Lat. sapōnem, direct (Pușcariu 1515; REW 7589), sau prin sl. sapunŭ (Densusianu, Rom., XXXIII, 235), ngr. σαποῦνι (Candrea) sau it. sapone (Tiktin). Der. directă este probabilă, judecînd observațiile, nu întru totul sigure, ale lui Tiktin și Graur, BL, V, 112; natural că prezența cuvîntului în toate idiomurile îngreunează diferențierea proveniențelor distincte (istr. este totuși din sb., cr., slov. sapun; var. reprezintă mag. szoppan, cf. Gáldi, Dict., 160). Domaschke 127 soluționa dificultățile afirmînd că este vorba de un cuvînt „balcanic”. Originea rom. a bg. sapun (Capidan, Raporturile, 211) nu pare evidentă. Der. săpunar, s. m. (producător și vînzător de săpun); săpunărie, s. f. (fabrică sau atelier de săpun); săpunărit, s. n. (impozit pe fabricile și pe comerțul cu săpun la începuturile sec. XIX); săpuni, vb. (a da cu săpun); săpuneală, s. f. (săpunire, clăbuc; dojană, ceartă); săpunel (var. săpunariță), s. n. (ciulin, văcăriță, Saponaria officinalis); săpunel, s. n. (supozitor); săpunit, s. n. (săpunire); săpunos, adj. (păstos, care are consistența săpunului); săpungiu, s. m. (înv., săpunar). – Der. neol. saponifica, vb., din fr. saponifier.

săpún s. n., (bucăți, sorturi) pl. săpúnuri

săpún n., pl. urĭ (ngr. sapúni, d. it. sapone, lat. sápo, sáponis, pv. cat. sabo, fr. savon, sp. jabon, pg. sabâo; vsl. sapunŭ, alb. sîrb. bg. sapun, tc. sabun; ung. szappan. Cp. cu călțun). L.V. (săpun și sopun). Isop. Azĭ. Un amestec de seŭ, grăsime orĭ uleĭ vegetal topit la un loc cu sodă (săpun tare) saŭ cu potasă (săpun moale), lăsat să se sleĭască în forme și întrebuințat la spălat. Bucată (calup) de săpun: a cumpăra doŭă săpunurĭ. În Ban. Trans. săpon, în Mold. nord sopon (d. ung.). – Renumite fabricĭ de săpun sînt în Francia la Marsilia și'n România la Bucureștĭ și Galațĭ.