Toate definitiile
SĂRCINÉR, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -er.
SĂRCINÉR s. v. prepeleac.
sărcinér, sărcinére, s.n. și sărcinéri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung și gros înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și ciobanii atârnă, la țară, diferite obiecte gospodărești; prepeleac, olar, sărcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul și care au diverse întrebuințări: a) trunchi de copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, înfipt în pămînt, pe care se clădește claia de fân; b) fiecare dintre prăjinile legate căte două cruciș și așezate în părțile clăii de fân; c) arac pentru susținut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoană care transportă o greutate, o sarcină.
sărcinér și sălcinér n., pl. e (d. sarcină). Trans. Prepeleac, cracă înfiptă în pămînt în care cĭobaniĭ îșĭ pun oalele și zăgîrnele ca să se scurgă. Cuĭer. – În Suc. sărcier.