Toate definitiile
SĂRÍT1 s. n. Acțiunea de a sări; săritură. – V. sări.
SĂRÍT2, -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări.
SĂRÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
SĂRÍT s. 1. v. escaladare. 2. săltare, sărire. (~ul într-un picior.) 3. omitere, sărire. (~ul unui pasaj din text.)
SĂRÍT s. v. goană, gonire, împreunare, montă.
sărít1 (fam.) adj. m., pl. săríți; f. sărítă, pl. săríte
!sărít2 s. n.
sărít, -ă adj. (d. a-țĭ sări mințile). Fam. Țicnit, zevzec, zălud.