Toate definitiile

SĂRITOÁRE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă, *pârleaz.

SĂRITOÁRE, săritori, s. f. II. 1. (Înv.) Cascadă. – Sări + suf. -tor.

săritoáre (cascadă, ruptură de teren) s. f., g.-d. art. săritórii; pl. săritóri

săritoáre f., pl. -orĭ. Rar. Loc unde trebuĭe să sarĭ, să te aruncĭ în jos, ca apa la o cascadă.