Toate definitiile

SĂRÍTĂ s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă, salt, săltătură, săritură.

sărítă (pop.) s. f., g.-d. art. sărítei; pl. săríte

sărítă, -ă f., pl. e (d. a-țĭ sări mințile). A-țĭ perde sărita saŭ a ĭeși din sărite, a-țĭ perde cumpătu, a-țĭ perde răbdarea saŭ a te lăsa în prada friciĭ, furiiĭ saŭ pasiuniĭ. A scoate pe cineva din sărite, a-l înfuria. Rar. Pop. Săritură.