Toate definitiile

SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e,adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț.

SĂRMĂNÚŢ adj., s. v. sărăcuţ.

sărmănúț, sărmănúță, sărmănúți, sărmănúțe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit.

sărmănúț (pop.) adj. m., pl. sărmănúți; f. sărmănúță, pl. sărmănúțe