Toate definitiile

TĂLÁNIȚĂ, tălanițe, s. f. (Înv.) Femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.

TĂLÁNIŢĂ s. v. cocotă, curtezană, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

talaníță f., pl. e (cp. cu talan. La Cdr. „cp. cu rut. talánnica, femeĭe fericită”). Rar azĭ. Fleoarță. – La Cant. tălániță, în Serbia talaĭmíță. V. țolină, tîrfă, teleleĭcă.

tălaníță, V. talaniță.

tălániță (înv.) s. f., g.-d. art. tălániței; pl. tălánițe

TALANÍŢĂ s. v. gloabă, mârţoagă.

talaníță f., pl. e (cp. cu talan. La Cdr. „cp. cu rut. talánnica, femeĭe fericită”). Rar azĭ. Fleoarță. – La Cant. tălániță, în Serbia talaĭmíță. V. țolină, tîrfă, teleleĭcă.

talániță (-țe), s. f. – Tîrfă, prostituată. – Var. înv. tălaniță, talaimiță. Origine incertă. Probabil ar trebui pornit de la gr. sau ngr. θαλαμος „alcov” cf. θαλαμηπόλος „cameristă”, cu suf. -iță sau prin transpoziția suf. gr. -ίσσα. Rut. talánnica, propus ca etimon de Tiktin și Candrea, trebuie să provină din rom.; legătura cu talan (Scriban) este dubioasă. Sec. XVII, înv.

talaníță f., pl. e (cp. cu talan. La Cdr. „cp. cu rut. talánnica, femeĭe fericită”). Rar azĭ. Fleoarță. – La Cant. tălániță, în Serbia talaĭmíță. V. țolină, tîrfă, teleleĭcă.