Toate definitiile

TASTIÉRĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.

TASTIÉRĂ s. (MUZ.) (pop.) limbă. (~ unor instru-mente muzicale cu coarde.)

TASTIÉRĂ s.f. (Muz.) 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Placă specială din lemn tare, fixată, la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pron. -ti-e-. / cf. it. tastiera – claviatură].

TASTIÉRĂ s. f. 1. mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. (la instrumentele cu coarde) placă din lemn tare, fixată deasupra cutiei de rezonanță, pe care se apasă cu degetul corzile. (< it. tastiera)

tastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tastiérei; pl. tastiére