Toate definitiile
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec.
TEÁFĂR adj. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, valid, zdravăn, (pop.) nestricat, (înv. şi reg.) nebântuit, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.)
Teafăr ≠ beteag, vătămat
teáfăr (-ră), adj. – 1. Intact, nevătămat, întreg. – 2. Cuminte, înțelept. Origine necunoscută. Ar putea fi ngr. σταθερός „constant, statornic, stabil”. Der. propuse pînă acum, din sl. *techinŭ › bg. tehen „al lor” (Tiktin), de la un gr. *τράφερος (Giuglea, RF, II, 63) sau din sl. tνrŭdŭ „puternic” (Scriban) nu sînt mai convingătoare. Nu știm dacă are vreo legătură cu teferici.
teáfăr, -ă adj., pl. teferĭ, tefere (cp. cu vsl. tyrŭdŭ, tare, țeapăn). Întreg, sănătos, nevătămat (la trup și la minte): a scăpat teafăr. Pe semne că nu eștĭ teafăr, pe semne că eștĭ cam nebun.