Toate definitiile

TEFARÍC s. v. bijuterie, giuvaer, odor, po-doabă.

tefaríc (-curi), s. n. – Giuvaer, obiect prețios. – Var. tifarichi. Tc. tefarik (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

tefaríc și tifaríchĭ n., pl. urĭ (turc. tefarik; ngr. tefariki). Vechĭ. Obĭect prețios, gĭuvaĭer, raritate artistică. Azĭ. Est. Rar. (tifaric). Pramatie, tacîm.