Toate definitiile

TELEOLOGÍE s. f. Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală. ♦ Studiul, cercetarea în funcție de scop; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.

TELEOLOGÍE s. v. finalism.

TELEOLOGÍE s.f. 1. Teoria finalității, studiul scopurilor; finalism. 2. Concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate. [Gen. -iei. / < fr. téléologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu].

TELEOLOGÍE s. f. 1. teoria finalității, studiul scopurilor. 2. concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. téléologie)

*teleologíe f. (vgr. téleios, final, și -logie). Fil. Doctrina care caută să descopere scopu tuturor faptelor naturiĭ: sistema teleologică a luĭ Origene.

teleologíe (-le-o-) s. f., art. teleología, g.-d. teleologíi, art. teleologíei