Toate definitiile

TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis.

TENACITÁTE s. 1. v. stăruinţă. 2. perseverenţă, răbdare, stăruinţă. (Dovedeşte multă ~ în acţiu-nile sale.) 3. dârzenie, încăpăţânare, îndărătnicie, perseverenţă, persistenţă, stăruinţă, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) 4. v. tărie.

TENACITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi tenace; stăruință, îndârjire, perseverență. 2. Calitatea unui corp de a fi rezistent la rupere. [Cf. fr. ténacité, it. tenacità].

TENACITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi tenace; stăruință, perseverență. 2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere. (< fr. tenacité, lat. tenacitas)

*tenacitáte f. (lat. tenácitas, -átis). Calitatea de a fi tenace.

tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacitắții