Toate definitiile

TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit¹. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală.

TENCUIÁLĂ s. (CONSTR.) (înv. şi reg.) rasol, rasoleală, (reg.) tencuitură, (Ban.) drişcuială, (Transilv., Ban., prin Bucov.) maltăr, (prin Munt.) morânceală, (prin Transilv.) scrob, şlipă, (Tran-silv.) văcălaş, văcăluială. (~ la un perete.)

tencuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tencui. Substanță cu care se tencuĭește (var amestecat cu nisip, ciment, lut). V. mortar.

tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli