Toate definitiile

TÉNIS (1) s. n., (2) teniși, s. m. 1. S. n. (Și în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ◊ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis. Pereche de teniși. – Din engl., fr. tennis.

TÉNIS s. (SPORT) 1. sportul alb. 2. tenis de masă = ping-pong.

TÉNIS s.n. Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu racheta, de către un număr par de jucători, pe un teren despărțit în două printr-o plasă. ♦ Tenis de masă = joc asemănător tenisului, care se joacă pe o masă mare, cu mingi mai mici; ping-pong. [< engl., fr. tennis].

TÉNIS I. s. n. joc sportiv ce se dispută între doi sau patru jucători, care își trimit mingea peste fileu cu ajutorul rachetelor. ◊ ~ de masă = joc asemănător tenisului, care se joacă pe o masă împărțită printr-un fileu, cu mingi lovite cu paletele; ping-pong. II. s. m. pl. încălțăminte de sport, din pânză, cu tălpi de cauciuc. (< fr., engl. tennis)

TÉNIȘI s.m.pl. Pantofi de tenis. [< engl. tennis shoes].

ténis¹ (încălțăminte) s. m., pl. téniși

ténis² (joc) s. n.