Toate definitiile

TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte.

TÉNTĂ s. v. nuanţă.

TÉNTĂ s.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație; nuanță a unei culori. 2. Suprafață a unei imagini realizată în tentă (1). [< fr. teinte].

TÉNTĂ s. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte)

téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte

TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.

TENTÁ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

A tenta ≠ a dezgusta

TENTÁ vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare].

TENTÁ vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter)

*tentéz v. tr. (lat. tentare). Încerc, ispitesc: l-a tentat diavolu.

tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză

Definitii tentă
Sinonime tentă
Antonime tentă