Toate definitiile

TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.

TEORÉTIC adj. 1. (înv.) teoreticesc, teoric. (Baza ~ a unei ştiinţe.) 2. abstract. (Ipoteze ~.)

TEORÉTIC s. v. teoretician.

TEORÉTIC, -Ă adj. Referitor la teorie; întemeiat pe teorie. ♦ Specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică. [< germ. theoretisch].

TEORÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la teorie; bazat pe teorie. ◊ specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică; speculativ. 2. (și adv.) în mod abstract. (< germ. theoretisch, fr. théorétique, lat. theoreticus)

*teorétic, -ă adj. (vgr. theoretikós, contemplativ, intelectual, teoretic). Făcut pin [!] teorie, demonstrat numaĭ pin vorbă, pin scris orĭ pin desemn [!] (nu în realitate, nu în practică): învățămîntu teoretic trebuĭe întregit pin cel practic. Subst. Om priceput în teorie, teoretician. Adv. Din punct de vedere teoretic. – Fr. théorique, ceĭa ce e fals, că vgr. theorikós înseamnă „relativ la spectacule [!]”.

teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice