Toate definitiile

TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (1). ◊ Terapie tisulară = histoterapie. Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. – Din fr. thérapie.

TERAPÍE s. 1. v. tratament. 2. terapie intensivă = reanimare. (Serviciul de ~ din spitalul...) 3. te-rapie tisulară v. histoterapie.

TERAPÍE s.f. (Med.) Metodă folosită pentru vindecarea unei boli; terapeutică. ♦ Îngrijire medicală; tratament. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „tratament”, „îngrijire medicală”, „medicație”. [< fr. thérapie, cf. gr. therapeia].

TERAPÍE¹ s. f. terapeutică (II, 1). (< fr. thérapie)

-TERAPÍE² elem. -terapeut³.

terapíe s. f., art. terapía, g.-d. art. terapíei; pl. terapíi, art. terapíile