Toate definitiile

TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib.

TERTÍP s. v. subterfugiu.

TERTÍP s. v. dispoziţie, hotărâre, intrigă, maşinaţie, ordin, plan, poruncă, proiect, uneltire.

tertíp (-puri), s. n. – 1. Sistem, procedeu, formă, formulă. – 2. Cursă, artificiu, șiretenie, vicleșug. – Mr. tirtipe, megl. tirtip. Tc. (arab.) tertib, tertip (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2041; Ronzevalle 64), cf. ngr. τερτίπι, alb., bg., sb. tertip.

tertíp n., pl. urĭ (turc. ar. tertib, ordine, așezare, plan, proĭect). Vechĭ. Plan, sistemă, procedură. Azĭ. Iron. Manoperă, mijloc nepermis: a umbla cu tertipurĭ ca să înșelĭ. – Și tirtip (Flm. Cjb.).

tertíp s. n., pl. tertípuri