Toate definitiile

TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius.

TESTAMENTÁR adj. (JUR.) (înv.) dietar. (Clauză ~.)

TESTAMENTÁR, -Ă adj. Referitor la un testament; stabilit printr-un testament. [Cf. lat. testamentarius, fr. testamentaire].

TESTAMENTÁR, -Ă adj. referitor la un testament; stabilit printr-un testament. (< fr. testamentaire, lat. testamentarius)

*testamentár, -ă adj. (testamentarius). Relativ la testament: dispozițiunĭ testamentare. Executor testamentar, cel însărcinat cu execuțiunea testamentuluĭ.

testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testa­mentáră, pl. testamentáre