Toate definitiile

TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat¹. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris.

TESTATÓR s. (JUR.) (înv.) dietaş.

TESTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care lasă un testament; autorul unui testament. [Cf. lat. testator, fr. testateur].

TESTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lasă un testament. (< fr. testateur, lat. testator)

*testatór, -oáre s. (lat. testator). Acela care face testamentu.

testatór s. m., pl. testatóri