Toate definitiile

TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel.

TESTEMÉL s. (înv.) pembriu.

TESTEMÉL s. v. basma, legătură, tulpan.

testemél (-luri), s. n. – Basma, broboadă neagră cu flori. – Var. testimel, tistimel. – Mr. distimele. Tc. (per.) destemal, destimal „prosop” de la deste „mînă”, cf. testea (Roesler 604; Șeineanu, II, 358), cf. ngr. ντεστεμέλι, alb. testemal.

testemél n., pl. e și urĭ (turc. destemal, destimal, destmal, d. pers. dest, mînă, și mal, care freacă; ngr. desteméli [scris nte-], bg. testemel. V. testea, peștiman). Bariz maĭ supțire [!] de orĭ-ce coloare [!]. (În ainte-l [!] purtaŭ și cocoanele, ĭar azĭ numaĭ țărancele). – În Munt. și tistimel. V. ștergar.

testemél (pop.) s. n., pl. testeméle