Toate definitiile

TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.

TEŞITÚRĂ s. v. buturugă, buştean, butuc, ciot.

teșitúră f., pl. ĭ. Loc teșit (trunchĭ retezat peziș [!], ureche retezată peziș ș. a.).

teșitúră s. f., g.-d. art. teșitúrii; pl. teșitúri