Toate definitiile

TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

TEŞMENÍ vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

teșmení, teșmenésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.

teșmenésc v. tr. (ung.). Munt. Uzez, stric (o haĭnă): mĭ-aĭ purtat haĭna și mĭ-aĭ teșmenit-o. V. refl. Mă veștezesc, mă berghelesc: s´a teșmenit de bătrîneță [!]. Mă izmenesc, mă țicnesc, mă zăpăcesc, mă uluĭesc: nu știa ce să facă teșmenitu de Joĭe (Isp. 2, 20. Cp. și rev. I. Crg. 9, 94). – Și -lesc.

teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă