Toate definitiile

TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.

TEŞMENÍT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.