Toate definitiile

TICHÍE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke.

TICHÍE s. bonetă, căciuliţă, scufă, scufiţă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) ceapsă.

TICHÍE s. v. bonetă, boneţică, bor, calotă, margine, scufie, scufiţă.

tichíe (-íi), s. f. – Bonetă. – Var. Mold. chitie. Tc. takiya, tikiya, din arab. takija (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1997).

tichíe f. (turc. takiĭe, takia, tikia, d. it. tocca, fr. toque, cuv. celtic. V. tocă). Un fel de acoperement [!] al capuluĭ de purtat pin [!] casă (Jidaniĭ habotnicĭ îl poartă supt [!] pălărie). Cheluluĭ tichie..., V. chel. – În Mold. și Olt. chitie. V. fes, ghigilic.

tichíe s. f., art. tichía, g.-d. art. tichíei; pl. tichíi, art. tichíile