Toate definitiile

TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uță.

TICHIÚŢĂ s. (reg.) tichioară.

tichiúță f., pl. e. Tichie mică. Tichiuță, nume ironic dat diavoluluĭ din pricina tichiuțeĭ roșiĭ pe care ĭ-o atribue [!] poporu și care-l face nevăzut.

tichiúță (-chi-u-) s. f., g.-d. art. tichiúței; pl. tichiúțe