Toate definitiile

TIHNÍT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnít, -ă adj.] – V. tihni.

TIHNÍT adj. 1. v. liniştit. 2. v. comod. 3. v. cumpătat. 4. v. calm. 5. liniştit, patriarhal. (Un oraş ~.)

tihnít, -ă adj. Liniștit și mulțămit: vĭață tihnită. – Și ticnit (Mold.) și tignit (Trans.).