Toate definitiile

TIRIÁC, s. n. Preparat medicinal care conține opiu, întrebuințat în trecut ca anestezic. [Pr.: -ri-ac] – Din tc. tiryak.

tiriác (-curi), s. n. – Preparat medicinal cu opiu. – Var. teriac. Mr. tiriacă. Gr. θηριάϰι, prin intermediul tc. (arab.) tiriak (Șeineanu, II, 362), cf. bg., sb. terijak. – Der. teriachiu, s. m. (opioman; bețiv), din tc. tiriaki, înv.

teriác și tiriác n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] tiriak, care vine d. vgr. theriaké [antidotos], antidot contra veninuluĭ șerpilor). Vechĭ. Electuar preparat cu opiŭ.

tiriác, V. teriac.

tiriác (anestezic) (înv., pop.) (-ri-ac) s. n.