Toate definitiile

TONTOLÉTE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.

TONTOLÉTE adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

tontălắŭ m. (d. tont). Fam. Mare tont. – În Olt. tontoléte.

tontoléte (pop.) adj. m., s. m., pl. tontoléți