Toate definitiile

TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.

TOPÍLĂ s. topitoare. (~ pentru in.)

topílă f., pl. e (d. topesc). Balta în care se topește cînepa, topitoare. – În est pop. tochilă. V. mocirlă.

topílă s. f., g.-d. art. topílei; pl. topíle