Toate definitiile

TOPITOÁRE s. topilă. (~ pentru in.)

TOPITOÁRE, topitori, s. f. 2. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

topitoáre f., pl. orĭ. Vas de topit (fr. creuset): auru se lămurește în topitoare. Topilă, balta în care se topește cînepa.

topitoáre¹ (cuptor, vas de topit) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri

topitoáre² (muncitoare) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre