Toate definitiile

TOPONIMÍE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie.

TOPONIMÍE s. toponomastică.

TOPONIMÍE s.f. 1. Totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui ținut, ale unei țări etc. 2. Ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri; toponomastică. [Gen. -iei. / < fr. toponymie, cf. gr. topos – loc, onoma – nume].

TOPONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază toponimele; toponomastică. 3. parte a morfologiei medicale care indică poziția și locul organelor și al părților anatomice. (< fr. toponymie)

*toponimíe f. (vgr. tópos, loc, și ónoma, nume. V. sin-onimie). Numele locurilor, nomenclatura topografică.

!toponimíe (to-po-/top-o-) s. f., art. toponimía, g.-d. toponimíi, art. toponimíei