Toate definitiile

TORȚÉL, torței, s. m. Numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). – Tort¹ + suf. -el.

TORŢÉL s. (BOT.) 1. (Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniţă, întorţel, lipici, părul-Sfin-tei-Mării, (prin Ban.) steagul-zânelor. 2. (Cuscuta) gălbează.

torțél, torțéi, s.m. (reg.) berbec de doi ani.

torțél s. m., pl. torțéi

tortél și torțél m., pl. eĭ (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128.

torțél, V. tortel.

tortél și torțél m., pl. eĭ (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128.