Toate definitiile

TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție. ♦ Interpretare. – V. traduce.

TRADÚCERE s. 1. tălmăcire, transpunere, (înv.) prefacere, traducţie, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ dintr-o limbă în alta.) 2. (concr.) tălmăcire, transpunere, versiune. (O ~ reuşită din engleză.)

TRADÚCERE s.f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ♦ Interpretare. [< traduce].

TRADÚCERE s. f. acțiunea de a traduce; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ◊ interpretare. (< traduce)

tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceri

*traducțiune f. (lat. tradúctio, -ónis. V. de-ducțiune). Acțiunea de a traduce; lucru tradus: a citi o traducțiune, a citi Iliada în traducțiune. – Și -úcție, dar ob. -úcere.