Toate definitiile
TRAIÉCT, traiecte, s. n. Distanță între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. – Din lat. trajectus, fr. trajet.
TRAIÉCT s. 1. v. rută. 2. v. traiectorie.
TRAIÉCT s.n. Distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. [Pron. tra-iect, pl. -te, -turi. / < lat. traiectus, cf. fr. trajet, germ. Trajekt].
TRAIÉCT s. n. distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. ◊ traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc. ◊ traiectorie. (< lat. traiectus, după fr. trajet)
*traĭéct și -jéct n., pl. e (lat. trajectus, d. traicere, a trece; fr. trajet. V. obĭect, trec). Spațiŭ de străbătut, drum, cale: traĭectu de la Galațĭ la Sulina. Călătorie, trecere: traĭect greŭ. V. tract și traseŭ.
TRAIÉCT s. 1. v. rută. 2. v. traiectorie.
TRAIÉCT s.n. Distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. [Pron. tra-iect, pl. -te, -turi. / < lat. traiectus, cf. fr. trajet, germ. Trajekt].
TRAIÉCT s. n. distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. ◊ traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc. ◊ traiectorie. (< lat. traiectus, după fr. trajet)