Toate definitiile

TRANSPÓRT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.

TRANSPÓRT s. 1. v. cărat. 2. cărătură. (A făcut un prim ~.) 3. (FIZ.) transmisiune. (~ul energiei electromagnetice.)

TRANSPÓRT s.n. 1. Faptul de a transporta; transportare. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 2. Totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate împreună. 3. (Poligr.) Transpunere a imaginii de pe o formă pe alta a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (Fig.; liv.) Uitare de sine, emoție, stare de contemplație. [< fr. transport].

TRANSPÓRT s. n. 1. faptul de a transporta; transportare. ◊ totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate. 2. (pl.) ramură a economiei naționale, totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 3. (poligr.) transpunere a imaginii de pe o formă pe alta, a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (fig.) uitare de sine, stare de contemplație. (< fr. transport, germ. Transport)

!transpórt (tran-sport/trans-port) s. n., pl. transpórturi

1) *transpórt n., pl. urĭ (fr. transport, d. transporter, a transporta). Acțiunea de a transporta, cărăușie: transport de călătorĭ, de mărfurĭ (V. dusoare). Lucrurĭ transportate: a sosit un transport de marfă. Jur. Transfer, cesiune (a uneĭ proprietățĭ, a unuĭ drept): a face transportu uneĭ rente. Fig. Pornire, entusiazm [!], avînt: transport de bucurie.