Toate definitiile

TRANZÍȚIE, tranziții, s. f. Trecere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situație, de la o idee la alta. ◊ Loc. adj. De tranziție = de trecere; intermediar, tranzitoriu; p. ext. provizoriu. – Din fr. transition, lat. transitio.

TRANZÍŢIE s. trecere. (Stare de ~.)

TRANZÍȚIE s.f. Trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ De tranziție = de trecere; intermediar, trazitoriu; tranzițional; (p. ext.) provizoriu. ♦ (Geol.) Transformare, schimbare treptată a unei roci în alta. [Gen. -iei. / cf. fr. transition, lat. transitio].

TRANZÍȚIE s. f. trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ de ~ = tranzitoriu; provizoriu. ◊ trecere (bruscă) a unui sistem fizic dintr-o stare în alta; transformare. ◊ schimbare treptată a unei roci în alta. (< fr. transition, lat. transitio)

tranzíție (-ți-e) s. f., art. tranzíția (-ți-a), g.-d. art. tranzíției; pl. tranzíții, art. tranzíțiile (-ți-i-)

*transițiúne f. (lat. transitio, -ónis, trecere). Trecere (evoluțiune) de la o formă la alta, de la o ideĭe la alta: de la anarhie la despotizm [!] transițiunea e inevitabilă. – Și -íție. Fals tranz-.