Toate definitiile

TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui.

TREBĂLUÍ vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lângă casă.)

trebăluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiésc, imperf. 3 sg. trebăluiá; conj. prez. 3 să trebăluiáscă

trebăluĭésc v. intr. (d. treabă). Fam. Robotesc, lucrez, fac treabă pin [!] casă: trebăluind de mic copil (Sov. 210).