Toate definitiile

TRÍPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie. – Din fr. tripoli.

TRÍPOLI s. (MIN.) diatomit, kieselgur, pămânţel, pământ de diatomee.

TRÍPOLI s.n. Diatomit. [Pron. -po-li. / < fr. tripoli].

TRÍPOLI s. n. diatomit. (< fr. tripoli)

trípoli (sediment) (-po-li) s. n.

*Trípoli (oraș) (-po-li) s. propriu n.

*trípoli n. (fr. tripoli, după numele orașuluĭ Tripoli din Siria, de unde se aducea odinioară această substanță). V. tarabulus. Min. O substanță minerală galbenă saŭ roșie întrebuințată la lustruit.