Toate definitiile

TRONCĂNÍRE, troncăniri, s. f. Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – V. troncăni.

TRONCĂNÍRE s. troncănit, troncăt.

troncăníre s. f., g.-d. art. troncănírii; pl. troncăníri