Toate definitiile

TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tróncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.

TRÓNCĂT s. v. troncănire.

tróncăt s. n., pl. tróncăte