Toate definitiile

TRUFÍE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă². ◊ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă² + suf. -ie.

TRUFÍE s. 1. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, v. îngâmfare. 2. v. obrăznicie.

Trufie ≠ modestie

trufíe s. f., art. trufía, g.-d. art. trufíei; pl. trufíi, art. trufíile

trufíe f. și (vechĭ) trúfă f., pl. e (vgr. tryphé, desfătare, molicĭune). Mîndrie deșeartă: un om, un răspuns plin de trufie. – Vechĭ și trufășie și -așíe (Tkt.).