Toate definitiile

TURBĂCIÚNE, turbăciuni, s. f. (Rar) Turbare. – Turba + suf. -ăciune.

TURBĂCIÚNE s. v. rabie, turbare.

turbăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. turbăciúnii; pl. turbăciúni

turbăcĭúne f. (d. a turba saŭ lat. turbátio, -ónis). Turbare. Fam. Iron. Furie: l-a apucat turbăcĭunea.