Toate definitiile

TÂNDÁLĂ s. m. sing. Om care nu este bun de nici o treabă, care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până colo. – Din tândăli (derivat regresiv).

tîndálă (-le), s. f. – 1. Prostănac, gogoman, nătărău. – 2. Tip din poveștine populare. Probabil de la tînt, tont cu suf. expresiv. -ală (Pascu, Suf., 238; Pascu, Arch. Rom., VII, 563). Legătura cu mag. tandi „tont” (Cihac, II, 531) sau cu germ. tändeln „a zburda” (Pușcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Der. tîndăli, vb. (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, s. f. (puturoșenie). – Cf. tont, trind.

Tîndálă m., gen. al luĭ (d. tîndălesc). Fam. Om care tîndălește, care nu lucrează nimic serios, care încurcă lumea. Un tip din poznele populare opus luĭ Păcală.

!tândálă (persoană care tândălește) s. m. și f., g.-d. lui tândálă; pl. tândálă

Tândálă (personaj) s. propriu m.

TÂNDÁLA s. art. v. miezul păresimilor.